Intr-o lume in care cercetatorii, in special cei britanici, au raspunsuri la mai toate intrebarile noastre, trebuia sa aflam si ce anume ne determina sa prindem mare drag de o persoanacu care tocmai am facut sex. Trimiteti (ne)multumirile pe adresa oxitocinei, ea e principala "vinovata".
Pe femeile care au trecut prin travaliu numele le duce cu gandul la substanta care provoaca acele contractii si duce la dilatare. Nu gresesc deloc, nu e nici o confuzie. Discutam despre acelasi hormon care, pe langa importantul rol in nastere, inalaptare si in crearea unicei si extraordinarei legaturi mama-copil, il are si pe cel de "sudare" a unui cuplu.
Il secretam cu totii, adica hipotalamusul nostru, in timpul si imediat dupa actul sexual. Si, gratie lui, ori din cauza lui, depinde cine priveste lucrurile, ajungem sa iubim si sa avem incredere in partener. Putin, cate putin, cate putin.
Numai si numai laude
Oxitocina aceasta joaca un rol important in viata reproductiva a tuturor mamiferelor. De pilda, faciliteaza "intemeierea unui cuib", vagauna mai degraba, in cazul soarecilor, ajuta la acceptarea urmasilor, a mieilor, in cazul oilor si la formarea cuplurilor in situatia soarecilor de preerie (ca un element de culoare va spun ca dragutii acestia sunt monogami).
Insa, desigur, dupa cercetarile care le-au aratat aceste lucruri, specialistii s-au concentrat pe oameni. Si au aflat printre altele ca acest hormon, hormonul iubirii cum i se spune adesea, determina comunicarea buna intr-o pereche.
http://www.csid.ro/sex/oxitocina-hormonul-atasamentului-8229106/
OXITOCINA S
COMPOZIŢIE
Un mililitru soluţie parenterală conţine oxitocină 1 UI şi excipienţi: clorbutanol hemihidrat, alcool benzilic, acetat de sodiu, acid acetic glacial, apă pentru preparate injectabile.
GRUPA FARMACOTERAPEUTICĂ
Hormoni ai lobului hipofizar posterior, oxitocină şi analogi.
INDICAŢII TERAPEUTICE
Declanşarea şi susţinerea contracţiilor uterine (când acestea sunt insuficiente) la începutul şi în timpul naşterii.
În chirurgia obstetricală (cezariană, întrerupere de sarcină), pentru obţinerea retracţiei uterine.
Atonie uterină consecutivă hemoragiei din perioada delivrenţei.
CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate la oxitocină sau la oricare dintre excipienţii produsului.
Distocie.
Fragilitate sau distensie excesivă uterină.
Hipertonie uterină sau suferinţă fetală atunci când naşterea nu este iminentă.
Tulburări cardiovasculare şi toxemie severă de sarcină.
Predispoziţie la embolie cu lichid amniotic (moarte fetală în uter, hematom retroplacentar).
Placenta previa.
PRECAUŢII
În caz de supradozaj există risc de hipertonie uterină şi suferinţă fetală ireversibilă.
În cazul naşterii dirijate nu se recomandă administrarea oxitocinei prin injectare intramusculară sau intravenoasă. Acest medicament trebuie administrat în perfuzie intravenoasă şi sub atentă supraveghere medicală. Este obligatorie monitorizarea activităţii uterine şi a stării clinice a fătului pe tot parcursul travaliului, pentru a preveni suferinţa fetală sau hipertonia uterină, reversibile la întreruperea tratamentului.
În caz de hemoragie şi atonie postpartum, înainte de administrarea oxitocinei trebuie să ne asigurăm de evacuarea completă a uterului.
INTERACŢIUNI
Prostaglandinele şi oxitocina îşi pot potenţa efectele, de aceea administrarea lor concomitentă trebuie făcută cu prudenţă.
Anumite anestezice generale inhalatorii, cum sunt ciclopropanul sau halotanul, pot agrava efectul hipotensiv al oxitocinei şi pot reduce acţiunea sa de stimulare a motilităţii uterine; de asemenea, în cazul administrării concomitente s-au raportat tulburări de ritm.
În timpul şi după o anestezie peridurală, oxitocina poate potenţa efectul vasoconstrictor al simpatomimeticelor.
Soluţia de oxitocină este incompatibilă fizic cu plasmina, warfarina şi bisulfitul de sodiu.
ATENŢIONĂRI SPECIALE
Sarcina şi alăptarea:
Oxitocina nu trebuie administrată în timpul sarcinii înainte de termen, putând declanşa prematur travaliul.
Pentru utilizarea oxitocinei în scop terapeutic în perioada de alăptare sunt indicate alte forme farmaceutice.
Capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje:
Nu este cazul.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Declanşarea şi susţinerea contracţiilor uterine: se utilizează o soluţie cu 10 UI oxitocină în 1000 ml soluţie glucozată izotonă, administrată în perfuzie intravenoasă lentă, folosind dispozitive care să permită controlul strict al dozării ( de preferintă o pompă cu debit reglabil).
Viteza de perfuzare trebuie supravegheată atent şi ajustată în funcţie de răspunsul clinic; pentru inducerea travaliului se începe cu 1 mUI/minut (0,1 ml sau 2 picături) şi se creşte, în funcţie de necesităţi, cu câte 1 mUI/minut la intervale de 20 - 30 minute, până la cel mult 20 mUI/minut ( 2 ml sau 40 picături). Se recomandă folosirea dozei minime eficace.
În chirurgia obstreticală (cezariană, întrerupere de sarcină), pentru obţinerea retracţiei uterine: doza recomandată este de 4 - 6 UI oxitocină (4 - 6 ml soluţie), injectată intravenos lent;
la nevoie se continuă cu administrare în perfuzie intravenoasă până la maximum 10 UI oxitocină.
Atonie uterină consecutivă hemoragiei din perioada delivrenţei: doza recomandată este de 5 UI oxitocină (5 ml soluţie), injectată subcutanat, 5 - 10 UI oxitocină (5 - 10 ml soluţie), administrată intramuscular sau 5 UI (5 ml soluţie), injectată intravenos lent.
REACŢII ADVERSE
Rareori pot să apară greaţă, vărsături, tulburări de ritm.
Foarte rar, o perfuzie prea lungă cu oxitocină poate provoca un efect antidiuretic manifestat printr-o intoxicaţie tranzitorie cu apă, manifestată prin cefalee şi greaţă. La nou-născut poate să apară, de asemenea, hiponatremie.
După injectare intravenoasă rapidă se poate produce imediat hipotensiune arterială, tranzitorie, cu înroşirea feţei şi tahicardie reflexă.
Foarte rar, s-au raportat erupţii cutanate şi reacţii anafilactoide, chiar şoc anafilactic.
SUPRADOZAJ
În caz de supradozaj se pot produce suferinţă fetală (bradicardie, hipoxie, prezenţa meconiului în lichidul amniotic) şi hipertonie uterină (risc de contractură sau ruptură uterină şi foarte rar, ruptură de placentă şi embolie cu lichid amniotic).
Tratamentul supradozajului presupune întreruperea imediată a perfuziei de oxitocină şi instituirea oxigenoterapiei.
În caz de intoxicaţie cu apă, tratamentul este simptomatic; sunt necesare mai ales reducerea aportului lichidian şi corectarea tulburărilor electrolitice.
PĂSTRARE
A nu se utiliza după data de expirare înscrisă pe ambalaj.
A se păstra la temperaturi între 2 - 80C, în ambalajul original.
A nu se lăsa la îndemâna copiilor.
AMBALAJ
Cutie cu 5 fiole din sticla incolora, cu inel de rupere sau cu punct de rupere, a câte 2 ml soluţie parenterală.
Cutie cu 10 fiole din sticla incolora, cu inel de rupere sau cu punct de rupere, a câte 2 ml soluţie parenterală.
http://www.zentiva.ro/default.aspx/ro/productwide?Kod=RO11711&DetailType=detail&Type=10
